luni, 24 februarie 2014

ie din regiunea Hotin, BASARABIA


Raspunderea pentru incadrarea corecta a acestui model revine Muzeului de Etnografie si Istorie Naturala, care mi-a furnizat, la cerere, izvodul necesar pentru a compune plansa.
Eu nu am si nu stiu sa existe dovezi concrete ca aceast model a fost imaginat, cusut si reprezentativ in teritoriul R. Moldova. 

"Spre exemplu, de la sfârşitul anilor ’80 şi până la începutul anilor ’90 mai multe
formaţii orientate spre interpretarea folclorului autentic, negăsind costumele adecvate
în republică, procurau costume autentice din nordul Basarabiei şi din Bucovina. Este
important să subliniem că nu preferau costume recent făcute, ci din cele vechi, produse către sf. sec. XIX şi prima jumătate a sec. XX, fapt ce se potrivea cu tendinţa interpreţilor de a cânta folclor autentic.
Revenind la refortificarea tradiţiei prin contribuţia bucovineană, trebuie să apreciem
că ea a fost îndreptăţită, formaţiile aveau în ce evolua, propuneau un model vestimentar clar înţeles de societate, iar meşteriţele populare au avut un răgaz necesar pentru a asimila producerea costumului tradiţional după tiparele vechi." - Varvara Buzilă; Costumul Popular din Republica Moldova

romanian traditional motifs - OLTENIA - Dolj & Romanati


marți, 18 februarie 2014

tipar ie


Omul e masura tuturor lucrurilor pe care le imagineaza, le realizeaza si le poarta. Iile nu fac exceptie. Fiecare femeie detine cheia "tiparului" pentru iia sa; ea este anatomia proprie si se exprima prin palmele si degetele sale.
Exact asa cum descriau calatorii straini camasile romancelor (cu mult inainte sa apara fotografia) si asa cum demonstreaza si imaginea.
Portul romanesc a fost conceput pentru a impresiona si de aproape, prin detaliu; dar si de departe, prin 'arhitectura' sa. Vazute de la distanta, de unde nu poti citi toate simbolurile cu care au fost investite, altitele marcheaza umerii ca pete puternice de culoare, cu rol in definirea siluetei.
Pentru a respecta aceste proportii trebuie sa executi un punct de cusatura marunt (care, din pacate, nu se poate reproduce pe panza topita, mult prea fina ce n-ar suporta densitatea broderiei)
Altita era de-o palma. Ea se aseaza ca palma pe umar, in gestul atat de cunoscut, pe care-l repetam, constient sau nu, in anumite momente. Ganditi-va cand ...
Incretul delimiteaza umarul, asezandu-se intre umar si biceps, suprapus cam peste triceps.
Totul se leaga; cu rost si firesc.
Fie ca luam in seama sau luam in deradere toate credintele legate de altite, merita sa ne informam si sa decidem in cunostinta de cauza.
In povestioara unui prieten, este vorba despre o femeie cu grad inalt in armata sovietica, ce ajunge sa puna mana pe un furou de matase si, nestiind ce este de fapt, il imbraca peste uniforma si defileaza mandra cu el prin tot orasul.
In fine, defilam si noi cu ce putem.

Cat despre iile cusute pe panza topita ... ne mai si adaptam; nu sunt in stare sa gasesc o solutie prin care sa se respecte aceasta formula :(

duminică, 16 februarie 2014

"Why Is Anica Fundamentally Right?" and why I went as far as Tel Aviv to bring a Bessarabian rug back home?


in 2012, The National Ethographic Museum in Chisinau displayed several rugs that were saved from estrangement. I admired them but I could not stop wondering: if these are saved, where are those un-saved yet? A bit of history, a bit of logic and I found some. I brought one home.
@La Blouse Roumaine opened our eyes and opened the door for more. Now it's the right time.
Let's talk about Romanian rugs:

"<< Father took a bag full of huge, beautiful bench rugs and went out into the wide world to exchange it for food. My sister Anica (the rugs were her dowry) screamed and tried to pull it back. She was afraid she would not be able to get married without a rug. 'Shut up, you fool, otherwise you'll starve', father railed at her >>

The Bessarabian rug is a silent witness to an unimaginable tragedy, the famine that was provoked and controlled politically by the Soviet regime in 1945 – 1947. Now that we know how Bessarabian families tried to save themselves from starving by selling their daughters' dowries for a few loaves of bread or even for beet dregs, now that we know how entire villages were emptied by people because of starvation and deportations with just lonely wall rugs left behind, which the people of the republic carefully collected later on, and now that we know how the hands who had used to weave rugs ended up chopping wood in Siberia while weaving was turned into a textile industry manufacturing products in the factory or in the zavod while the weavers were turned into proletarians, now we can no longer see the Bessarabian rugs just as a minor decorative art or as a "folklore" expression of local specificity. Reminding us of sacrificed innocents, the Bessarabian rug is the somber but sonorous tombstone on the grave of the peasant civilization is Bessarabia ...
... Faced with her father's scolding, Anica seems to be a fool who does not understand what is at stake: a choice between life and death ! How can anyone choose between a rug and death?
But Anica does not have the ethnographer's outlook to understand that, in this new world, it is no longer necessary to have a rug to get married; Anica does not anticipate the universe of synthetic, cheap, available fabrics her daughters and granddaughters will live in, Anica cannot envisage the fact that one day the people who will live in her house will find the rug she did not want to part with and they will get rid of it either by throwing it away, or, in the best-case scenario, by selling it for next to nothing to an ethnographer-collector or to a merchant of folklore artifacts.
By her own choice, Anica refused to survive the death of her rug.

How can we undersdtand Anica's choice? By discovering what the rugs of the dowry have to say"

Petre Guran, introduction – Album: Bessarabian Carpets, by Varvara Buzila

Romanian traditional motifs - OLTENIA, Dolj & Romanati


sâmbătă, 15 februarie 2014

"In urma acului, la est de Bug"



Mergeti "in urma acului", la est de Bug, sa vedeti ce n-ati mai vazut !

"Fratilor, vad ca toti v-ati hotarat sa luati ce vi se cuvine [autonomie] sa scapati scumpa noastra Basarabie din mana vrajmasilor, precum scoate ciobanul oaia din gura lupului. Dar eu va intreb, fratilor, care sunteti moldoveni, cui ne lasati pe noi, moldovenii cei ce suntem rupti din aceasta Basarabie si traim pe celalalt tarm al Nistrului? Noi ramanem ca soarecii in gura motanului. De ne veti uita, noi vom sapa malul Nistrului si vom indrepta apa dincolo de pamantul nostru, caci mai bine sa-si schimbe raul mersul decat sa ramanem noi despartiti unii de altii"
cuvantarea lui T. Jalba a produs o impresie profunda asupra Adunarii. Secretarul congresului,, Ion Buzdugan, mentiona:
"Cand am auzit glasuirea fratelui nostru de peste Nistru, mie mi s-a parut ca aud bocetul mamei care si-a pierdut copiii, doinele cu care plang vaile si muntii in tot pamantul romanesc, toata dejnadejdea si tanguirea neamului nostru.
Nu ne lasati ! striga fratele nostru si eu socot ca si pietrele, daca ar auzi, s-ar umple de jale.
Nu va lasam, fratilor ! Veniti in bratele noastre ! Nistrul hotarnic il vom sapa impreuna si vom indrepta apa pe dincolo, ca nimic sa nu ne mai desparta"
Chisinau, octombrie, 1917
"In ochii unora straluceau lacrimi ca le-a fost dat sa auda in aceste locuri o asa de inflacarata cuvantare in dulcea noastra limba atat de mult batjocurita de toti pana acum".

https://www.facebook.com/events/207650539429821/ 

Mărțișor la est de Nistru, la est de Bug, în nordul Caucazului


la 'istorie' noi am învățat că românii au stat neclintiți pe aceste meleaguri, etc.
După 1989 unii români au plecat spre vest și ne-am îngrijorat.
Poate nu ne-ar mira atât de mult acest fenomen dacă am ști că nu este prima dată în istorie când românii s-au 'bejenit' când le-a fost greu, în căutarea unui trai mai bun.
În alte vremuri românii au migrat spre est, căci estul a promis mai multe ca acum. Și au ajuns foarte departe, și în timp s-au amestecat printre străini. Mai multe despre acest fenomen și dovezi lăsate de ei – puteți vedea în expoziția extraordinară de la MTR, Sala Irina Nicolau.
Cât despre mărțișor, iată ce spune culegerea de folclor editată de Academia de Științe a Moldovei, Institutul de Filologie:

Informațiile despre confecționarea și purtarea mărțișoarelor în trecut sunt diferite și chiar contradictorii. Unii bătrâni nu-și aduceau aminte de mărțișoare: 'Inainti n-auzăm cî mărțișor sî puni la chept, cum amuia. Nu era asta modî difelî. Nu s-auză. Erau oamini întunicoș, nu ca amuia. Amuia s-o-nhitrit, s-o dișteptat'

Viața era tare grea și oamenii se bucurau că au mai reușit sa supraviețuiască încă o iarnă ca să vadă primăvara ... “am ajuns cu bine în mart”