Categorii
- @STUP (1)
- 3 culori (11)
- AIEVEA (5)
- cromatica (3)
- designthinking (13)
- din BANAT (8)
- din BASARABIA (56)
- din BUCOVINA (995)
- din DOBROGEA (6)
- din MOLDOVA (149)
- din MUNTENIA (70)
- din OLTENIA (121)
- din TRANSILVANIA (36)
- interior design (3)
- interior traditional romanesc (4)
- la blouse roumaine (324)
- modele de ii (319)
- motive (1169)
- povesti (63)
- Romanian traditional motifs (1173)
- tehnici (52)
marți, 25 februarie 2014
luni, 24 februarie 2014
ie din regiunea Hotin, BASARABIA
Raspunderea pentru incadrarea corecta a acestui model revine Muzeului de Etnografie si Istorie Naturala, care mi-a furnizat, la cerere, izvodul necesar pentru a compune plansa.
Eu nu am si nu stiu sa existe dovezi concrete ca aceast model a fost imaginat, cusut si reprezentativ in teritoriul R. Moldova.
"Spre exemplu, de la sfârşitul anilor ’80 şi până la începutul anilor ’90 mai multe
formaţii orientate spre interpretarea folclorului autentic, negăsind costumele adecvate
în republică, procurau costume autentice din nordul Basarabiei şi din Bucovina. Este
important să subliniem că nu preferau costume recent făcute, ci din cele vechi, produse către sf. sec. XIX şi prima jumătate a sec. XX, fapt ce se potrivea cu tendinţa interpreţilor de a cânta folclor autentic.
Revenind la refortificarea tradiţiei prin contribuţia bucovineană, trebuie să apreciem
că ea a fost îndreptăţită, formaţiile aveau în ce evolua, propuneau un model vestimentar clar înţeles de societate, iar meşteriţele populare au avut un răgaz necesar pentru a asimila producerea costumului tradiţional după tiparele vechi." - Varvara Buzilă; Costumul Popular din Republica Moldova
duminică, 23 februarie 2014
sâmbătă, 22 februarie 2014
joi, 20 februarie 2014
marți, 18 februarie 2014
tipar ie
Omul
e masura tuturor lucrurilor pe care le imagineaza, le realizeaza si
le poarta. Iile nu fac exceptie. Fiecare femeie detine cheia
"tiparului" pentru iia sa; ea este anatomia proprie si se
exprima prin palmele si degetele sale.
Exact
asa cum descriau calatorii straini camasile romancelor (cu mult
inainte sa apara fotografia) si asa cum demonstreaza si imaginea.
Portul
romanesc a fost conceput pentru a impresiona si de aproape, prin
detaliu; dar si de departe, prin 'arhitectura' sa. Vazute de la
distanta, de unde nu poti citi toate simbolurile cu care au fost
investite, altitele marcheaza umerii ca pete puternice de culoare, cu
rol in definirea siluetei.
Pentru
a respecta aceste proportii trebuie sa executi un punct de cusatura
marunt (care, din pacate, nu se poate reproduce pe panza topita, mult
prea fina ce n-ar suporta densitatea broderiei)
Altita
era de-o palma. Ea se aseaza ca palma pe umar, in gestul atat de
cunoscut, pe care-l repetam, constient sau nu, in anumite momente.
Ganditi-va cand ...
Incretul
delimiteaza umarul, asezandu-se intre umar si biceps, suprapus cam
peste triceps.
Totul
se leaga; cu rost si firesc.
Fie
ca luam in seama sau luam in deradere toate credintele legate de
altite, merita sa ne informam si sa decidem in cunostinta de cauza.
In
povestioara unui prieten, este vorba despre o femeie cu grad inalt in
armata sovietica, ce ajunge sa puna mana pe un furou de matase si,
nestiind ce este de fapt, il imbraca peste uniforma si defileaza
mandra cu el prin tot orasul.
In
fine, defilam si noi cu ce putem.
Cat
despre iile cusute pe panza topita ... ne mai si adaptam; nu sunt in
stare sa gasesc o solutie prin care sa se respecte aceasta formula :(
luni, 17 februarie 2014
duminică, 16 februarie 2014
"Why Is Anica Fundamentally Right?" and why I went as far as Tel Aviv to bring a Bessarabian rug back home?
in
2012, The National Ethographic Museum in Chisinau displayed several
rugs that were saved from estrangement. I admired them but I could
not stop wondering: if these are saved, where are those un-saved yet?
A bit of history, a bit of logic and I found some. I brought one
home.
@La
Blouse Roumaine opened our eyes and opened the door for more. Now
it's the right time.
Let's
talk about Romanian rugs:
"<<
Father took a bag full of huge, beautiful bench rugs and went out
into the wide world to exchange it for food. My sister Anica (the
rugs were her dowry) screamed and tried to pull it back. She was
afraid she would not be able to get married without a rug. 'Shut up,
you fool, otherwise you'll starve', father railed at her >>
The
Bessarabian rug is a silent witness to an unimaginable tragedy, the
famine that was provoked and controlled politically by the Soviet
regime in 1945 – 1947. Now that we know how Bessarabian families
tried to save themselves from starving by selling their daughters'
dowries for a few loaves of bread or even for beet dregs, now that we
know how entire villages were emptied by people because of starvation
and deportations with just lonely wall rugs left behind, which the
people of the republic carefully collected later on, and now that we
know how the hands who had used to weave rugs ended up chopping wood
in Siberia while weaving was turned into a textile industry
manufacturing products in the factory or in the zavod while the
weavers were turned into proletarians, now we can no longer see the
Bessarabian rugs just as a minor decorative art or as a "folklore"
expression of local specificity. Reminding us of sacrificed
innocents, the Bessarabian rug is the somber but sonorous tombstone
on the grave of the peasant civilization is Bessarabia ...
...
Faced with her father's scolding, Anica seems to be a fool who does
not understand what is at stake: a choice between life and death !
How can anyone choose between a rug and death?
But
Anica does not have the ethnographer's outlook to understand that, in
this new world, it is no longer necessary to have a rug to get
married; Anica does not anticipate the universe of synthetic, cheap,
available fabrics her daughters and granddaughters will live in,
Anica cannot envisage the fact that one day the people who will live
in her house will find the rug she did not want to part with and they
will get rid of it either by throwing it away, or, in the best-case
scenario, by selling it for next to nothing to an
ethnographer-collector or to a merchant of folklore artifacts.
By
her own choice, Anica refused to survive the death of her rug.
How
can we undersdtand Anica's choice? By discovering what the rugs of
the dowry have to say"
Petre
Guran, introduction – Album: Bessarabian Carpets, by Varvara Buzila
sâmbătă, 15 februarie 2014
"In urma acului, la est de Bug"
Mergeti
"in urma acului", la est de Bug, sa vedeti ce n-ati mai
vazut !
"Fratilor,
vad ca toti v-ati hotarat sa luati ce vi se cuvine [autonomie] sa
scapati scumpa noastra Basarabie din mana vrajmasilor, precum scoate
ciobanul oaia din gura lupului. Dar eu va intreb, fratilor, care
sunteti moldoveni, cui ne lasati pe noi, moldovenii cei ce suntem
rupti din aceasta Basarabie si traim pe celalalt tarm al Nistrului?
Noi ramanem ca soarecii in gura motanului. De ne veti uita, noi vom
sapa malul Nistrului si vom indrepta apa dincolo de pamantul nostru,
caci mai bine sa-si schimbe raul mersul decat sa ramanem noi
despartiti unii de altii"
cuvantarea
lui T. Jalba a produs o impresie profunda asupra Adunarii. Secretarul
congresului,, Ion Buzdugan, mentiona:
"Cand
am auzit glasuirea fratelui nostru de peste Nistru, mie mi s-a parut
ca aud bocetul mamei care si-a pierdut copiii, doinele cu care plang
vaile si muntii in tot pamantul romanesc, toata dejnadejdea si
tanguirea neamului nostru.
Nu
ne lasati ! striga fratele nostru si eu socot ca si pietrele, daca ar
auzi, s-ar umple de jale.
Nu
va lasam, fratilor ! Veniti in bratele noastre ! Nistrul hotarnic il
vom sapa impreuna si vom indrepta apa pe dincolo, ca nimic sa nu ne
mai desparta"
Chisinau,
octombrie, 1917
"In
ochii unora straluceau lacrimi ca le-a fost dat sa auda in aceste
locuri o asa de inflacarata cuvantare in dulcea noastra limba atat de
mult batjocurita de toti pana acum".
https://www.facebook.com/events/207650539429821/
Mărțișor la est de Nistru, la est de Bug, în nordul Caucazului
la 'istorie' noi am învățat că românii au stat neclintiți pe aceste meleaguri, etc.
După 1989 unii români au plecat spre vest și ne-am îngrijorat.
Poate nu ne-ar mira atât de mult acest fenomen dacă am ști că nu este prima dată în istorie când românii s-au 'bejenit' când le-a fost greu, în căutarea unui trai mai bun.
În alte vremuri românii au migrat spre est, căci estul a promis mai multe ca acum. Și au ajuns foarte departe, și în timp s-au amestecat printre străini. Mai multe despre acest fenomen și dovezi lăsate de ei – puteți vedea în expoziția extraordinară de la MTR, Sala Irina Nicolau.
Cât despre mărțișor, iată ce spune culegerea de folclor editată de Academia de Științe a Moldovei, Institutul de Filologie:
Informațiile despre confecționarea și purtarea mărțișoarelor în trecut sunt diferite și chiar contradictorii. Unii bătrâni nu-și aduceau aminte de mărțișoare: 'Inainti n-auzăm cî mărțișor sî puni la chept, cum amuia. Nu era asta modî difelî. Nu s-auză. Erau oamini întunicoș, nu ca amuia. Amuia s-o-nhitrit, s-o dișteptat'
Viața era tare grea și oamenii se bucurau că au mai reușit sa supraviețuiască încă o iarnă ca să vadă primăvara ... “am ajuns cu bine în mart”
joi, 13 februarie 2014
Abonați-vă la:
Postări (Atom)