tipar ie

Omul e masura tuturor lucrurilor pe care le imagineaza, le realizeaza si le poarta. Iile nu fac exceptie. Fiecare femeie detine cheia "tiparului" pentru iia sa; ea este anatomia proprie si se exprima prin palmele si degetele sale.

Exact asa cum descriau calatorii straini camasile romancelor (cu mult inainte sa apara fotografia) si asa cum demonstreaza si imaginea.

Portul romanesc a fost conceput pentru a impresiona si de aproape, prin detaliu; dar si de departe, prin 'arhitectura' sa. Vazute de la distanta, de unde nu poti citi toate simbolurile cu care au fost investite, altitele marcheaza umerii ca pete puternice de culoare, cu rol in definirea siluetei.

Pentru a respecta aceste proportii trebuie sa executi un punct de cusatura marunt (care, din pacate, nu se poate reproduce pe panza topita, mult prea fina ce n-ar suporta densitatea broderiei)

Altita era de-o palma. Ea se aseaza ca palma pe umar, in gestul atat de cunoscut, pe care-l repetam, constient sau nu, in anumite momente. Ganditi-va cand ...

Incretul delimiteaza umarul, asezandu-se intre umar si biceps, suprapus cam peste triceps.

Totul se leaga; cu rost si firesc.

Fie ca luam in seama sau luam in deradere toate credintele legate de altite, merita sa ne informam si sa decidem in cunostinta de cauza.

In povestioara unui prieten, este vorba despre o femeie cu grad inalt in armata sovietica, ce ajunge sa puna mana pe un furou de matase si, nestiind ce este de fapt, il imbraca peste uniforma si defileaza mandra cu el prin tot orasul.

In fine, defilam si noi cu ce putem.

Cat despre iile cusute pe panza topita ... ne mai si adaptam; nu sunt in stare sa gasesc o solutie prin care sa se respecte aceasta formula :(