Nu este o surpriza ca semnele, culorile si regulile s-au transmis in timp, de mii de ani.
Din albumul "Motive ale industrie casnice de broderie din Bucovina", dupa studii intreprinse intre 1891 – 1911, de catre inginerul austriac Erich Kolbenheyer:
"Altitele sunt totdeauna pe jumatate pana la a treia parte mai inguste decat maneca. Altita, ca acopere umarul si in parte si bratul, arata doua sau trei sau mai multe dungi orizontale brodate una peste alta si despartite de olalta prin gaitane incadrate pe laturi si jos prin o bordura. Gaitanele ce despartesc dungile, cat si mascatelele ce incadreaza pe laturi si jos altitele, sunt cusute cu lantujile de fir de aur si de argint sau cu margele sau cu mici placi rotunde de metal aurit sau argintat (fluturi). Broderia altitei are o inaltime de 10 – 20 cm"
Altii spun ca altita trebuie sa fie cam
cat un lat de palma.
"Imediat sub altita incepe maneca;
pe ea se afla in partea de sus mai intai o dunga orizontala
(increteala) de o latime de 5 – 15 cm, care arata un ornament
geometric si se deosebeste esential de altite si de partea de jos a
manecii, atat intrucat priveste felul lucrului, cat si indeosebi
culorile. Dunga aceasta este de o singura culoare si mai totdeauna
galbana. Broderia aceasta se face totdeauna intr-o ornamentica
deosebita de celelalte si cu o tecnica speciala""Deosebit de variate sunt motivele broderiei de pe maneci de aice in jos. La alcatuirea ei se pot distinge doua tipuri principale. La tipul dintai sunt cusutede a lungul intregii maneci trei dungi verticale care tustrele arata acelasi desen. In cazul din urma, dunga din mijloc formeaza un fel de craca de la care se despart in dreapta si in stanga uneori simultan, alteori alternativ, frunze si flori. Broderia manecii este totdeauna mai lata decat cea a altitei. Maneca, este ca este de obiceiu incretita jos cu ajutorul unei ate groase, ca la gat. Peste piept si spate este brodata pe ambele parti cate o dunga cu desen continuu sau compusa din ornamente individuale razlete."
Am reprodus descrierea iilor din nordul Moldovei pentru ca, din punct de vedere al croielii si compozitiei, ele reprezinta tipul de baza: adica "ia de tip dacic": simpla, incretita la gat. I se spune asa pentru ca asa se gaseste reprezentata pe Columna si pe monumentul de la Adamclisi.
"ia de tip iliric", evoluata din cea de tip dacic, primeste un guler ingust peste incretul de la gat.
"ia de Vrancea" este speciala prin croiala manecilor, facute din foi triunghiulare de panza, rasucite in spirala. Aceasta moda s-a raspandit si prin zonele invecinate: Bran, Muscel, Covasna.
Din punct de vedere al impodobirii lor, iile pot fi:
- camasa cu umar: din zona Sibiului si
Fagarasului; are doar un fel de
altita ingusta ca o banda de broderie peste umar.
- ia cu altita: cea mai raspandita la
sud si la est de Carpati dar si dincolo de munti, dincolo de Dunare
si dincolo de Nistru. Dupa compozitiile ornamentale, se disting
tipuri: de Arges, Muscel, Bran, Vlasca, Romanati, Mehedinti, Vrancea, Suceava, Neamt, de Saliste.
- ia incarcata: este decorata excesiv, aproape fara spatii libere. Astfel de ii au fost la moda acum
100 de ani, in Valcea si Arges.
- ia tip "Tom Ford", colectia primavara-vara 2012, careia ii lipseste incretul.
Totusi,
indiferent de provincia istorica (Oltenia, Muntenia, Moldova),
tendinta este ca iile din zonele de deal si de munte sa fie mai
aerisite, iar cele de la ses sa fie mai bogat decorate, batute. Pare
ca desenul se rarefiaza odata cu altitudinea. Poate ca densitatea
desenelor are legatura cu densitatea asezarilor din zonele
respective, cu tipul de comunitate. Iile de muscel a fost mereu apreciata pentru compozitiile
spectaculoase. Iile de Bucovina, insa, sunt renumite pentru finetea
cusaturilor si eleganta culorilor.
Si inginerul
austriac de mai sus este de acord:
"La arta
aceasta, cunoscuta si esercitata in intreaga tara, trebue accentuat
un moment caracteristic, prin care ea se deosebeste de modul usitat
aiurea, si anume felul in care se coase sau se brodeaza. Caci pe cand
la brodatul normal, acul se tine cu cele trei degete ale manei
drepte, cosandu-se 'spre sine', teranca din Bucovina tine acul numai
cu policarul si cu aratatorul si coasa in directiunea opusa. Mai
departe este de relevat, ca teranca nu lucreaza nici odata cu
ajutorul unei sablone, de pilda de canava, ci transmite desenul
direct pe panza, numarand diferitele fire; o procedura complicata si
migaloasa, dara tocmai momentului acestui are a se atribui efectul;
ca broderiile terenesti din Bucovina esceleaza prin esactitatea lor
perfecta. Si degetarul este necunoscut terancei"
daaaaaaa, asa
fac si eu, asa m-a invatat si pe mine bunica !!!
"Din
belsugul ornamentelor din Bucovina se intrebuinteaza mai ales doue
tipuri de ornamente si anume: cel geometric si cel vegetal. In toate
cazurile in care ornamentul se ia din natura, reproducerea nu-i defel
naturalista ci totdeauna stilizata; si chiar stilizarea formeaza
momentul caracteristic pentru aprecierea gustului si geniului propriu
populatiunii rurale din Bucovina."
"Din numarul
intreg al desenurilor intrebuintate, o parte foarte mare este fara de
indoeala traditionala si s-a conservat neschimbata din generatiune in
generatiune pana in ziua de azi ... ceea ce rezulta indeosebi din
marturisirile terancelor batrane, care la intrebarea de unde vine un
nume sau celalt, raspund ca l-au auzit de la mama sau bunica.
Nu incape
indoeala ca lucrul casnic al locuitorilor Bucovinei pe terenul
testil, tesutul si brodatul, trebuie sa fi fost indatinat in teara de
veacuri in urma. Arta populara din Bucovina isi are originea in
vremuri cu mult mai vechi decat celea in care popoarele locuiesc in
teara sub numirea actuala. Radacinile ei par a patrunde pana in
timpurile tarzie ale imperiului roman. Din motivele pe care Riegel le
caracterizeaza de proprie epocei romane se ivesc mereu in ornamentica
Bucovinei in numar mai mare sau mai mic si in aranjament variu
indeosebi: canele (care apare foarte des inca de pe ceramica de
Cucuteni; nu fusese descoperita la vremea la care s-a facut acest
studiu, in 1891); undulatiunea spiralica si intermitenta, cordeaua
impletita, patruunghiul (rombul), formele de "S"
(vartelnite), de inima, de fasola si altele.
Broderia bogata
de Bucovina se pierde foarte iute dincolo de frontiera iar ceva mai
departe, indeosebi la miazanoapte, nu se mai afla urma de ea. Spre
apus, ea se reduce la o dunga lata, orizontala, pe increteala;
ornamentul viu de a lungul manecii a incetat cu totul.
Broderiile
teranesti din Bucovina formeaza din contra o unitate completa si cu
privire la identitatea lor cu motivele romanilor din Transilvania,
Ungaria si Romania invecinata, de la care ele difera numai putin in
unele locuri, nu se pot atribui decat ornamenticii poporului roman."
Buna dimineata!
RăspundețiȘtergereIn primul rand va felicit din toata inima pentru aceasta extraordinara initiativa si va multumesc deopotriva pentru o adevarata mina de aur in ce priveste cusaturile traditionale romanesti! Descoperirea blogului dumneavoastra mi-a adus o mare bucurie si va sunt recunoscatoare pentru deosebitele resurse puse la dispozitie cu atata generozitate. Nu as fi stiut incotro sa le caut, decat eventual prin biblioteci.
Pacat ca prea putin interes a mai ramas pentru aceasta arta traditionala, pacat ca prea putini am avut parte de bunici ca a dumneavoastra!...
M-as bucura in mod deosebit daca m-ati putea indruma si catre ceva resurse in ceea ce priveste tehnicile de brodare. In principiu, multe motive pot fi reproduse, dar sunt convinsa ca nu cu aceeasi acuratete si grija cu care au fost gandite si create initial. Cum spunea si inginerul austriac de mai sus, stiu ca exista un rost al lor, nu pot fi cusute "dupa ureche"...
Va multumesc inca o data si va doresc numai bine!
Roxana, multumesc frumos pentru comentariu si pentru aprecieri!
RăspundețiȘtergereVoi scrie in curand (saptamana care vine) despre ceea ce te intereseaza, sperand sa iti fie de folos. Am doua carti care descriu diferite tehnici, o sa reproduc din ele sau, eventual, o sa scanez paginile:
"Indrumar pentru lucru de mana" de Xenia Nicolau si Elisabeta Ciortan, editata in 1940
"Broderiile la romani" de Elena Avramescu si Florea Bobu Florescu, editata in 1959 (se gaseste si la Biblioteca MTR).
Oricum, "majoritatea isvoadelor romanesti se lucreaza in cruci" :)
Ioana, iti multumesc mult pentru sugestii! Nadajduiesc sa pot invata si din / de la surse directe, intr-un viitor nu foarte indepartat. :) Cine stie? Pana atunci, lucrez "dupa ureche", cum imi vine si cum simt, mai mult sau mai putin inspirat din traditiile populare romanesti, mai mult sau mai putin reusit.
RăspundețiȘtergereTe voi urmari cu drag si interes in continuare! Cu bine!