O
"regateanca" obisnuita cu camasa cu altita, se va zapaci
probabil ca si mine de varietatea camasilor din Transilvania.
Obisnuite
sa avem altita, incret si rauri (varietatea venind din combinatia
motivelor), trebuie s-o luam usor si cu rabdare, pas cu pas prin
inima Transilvaniei. Si ca de obicei, ne vor incurca si mai mult
toate modele si influentele care au aparut, accelerat, dupa 1918.
Camasa-mama,
incretita la gat, avea broderia plasata anatomic, la incheieturi:
- la gat: ciupag-guleras
- peste umar: pui (elemente separate) sau varga (linie continua)
- peste cot: pui (elemente separate) sau varga (linie continua)
- bratara: la incheietura mainii – fie cusatura pe cutulite, fie banda aplicata deasupra
- o linie fina subliniaza toata lungimea bratelor, de la gat la mansete
- apoi, sunt protejate marginile, taieturile: la gura camasii si jos la maneci, la fodori (volanase), acolo unde panza se invecineaza cu dantela (cipca)
si
de-aici, incep variatiuni pe aceeasi tema:
la
NE, in Bistrita: a ramas varga peste cot, cel mai recent adesea
cusuta cu margele; bratara cu cusatura pe cutulite si pui micuti sau
cai ocolite delicate jos la fodori, dupa care, urmeaza,
impresionanta, dantela
la
S si SE apar, normal, influente de dincoace de munti: raurii
verticali. Fireste ca ei fac sa dispara broderia de peste cot, dar
ramane cea de peste umar, pe post de altita, chiar cu acelasi nume;
ramane si bratara si cipca de la fodori.
la
SV: padurencele au purtat si ele camasa-mama dar au acceptat
influenta dinspre Banat, prin Hateg: maneca in tabla. Pe camasile
stravechi de Banat (de secol 19) ati vazut 4 romburi mari pe maneci,
cusute cu negru, independente. Apoi ele s-au tot imbogatit si au
aparut si alte elemente in jurul lor, care le-au incadrat pana s-a
ajuns la un dreptunghi plin de broderie. S-au schimbat si culorile: a
aparut visiniu, violet si rosu sau alb de matase. Ei, aceeasi idee
s-a dezvoltat si spre nord si asa am ajuns sa cunoastem acum camasile
padurencelor: cu maneca toata umpluta de broderie. Totusi, priviti cu
atentie, ca veti gasi inca romburile mari, care au stat la baza
compozitiei. Broderia s-a tot extins pe tot ce a fost vizibil de sub
bundita. Puii de la gura camasii s-au dublat si au ajuns sa acopere
practic tot pieptul. O chestiune de fala si de moda mai noua.
Spre
NV: ei, aici ciupagul a inflorit pur si simplu. Si la noi, la sud,
femeile au cusut pe cutulitele formate prin incretirea la gat.
Cusaturi micute, independente, cel mai adesea X si O alternate.
Aceasta tehnica de lucru se foloseste si la cretisorii de la maneca
(atunci cand bratara nu vine deasupra, aplicata). Deci nu tehnica de
cusut e noutatea. Ci o idee prinsa din zbor si transformata in
element identitar. Sasii aveau in portul lor un anume element de croi
ce marca zona de la gat la piept – iar romancele au preluat ideea,
apoi au transformat-o radical intr-un alt element de fala, de data
asta specific romanesc. S-a pastrat, normal, ciupagul-guleras,
broderia peste cot, bratara si fodorii cu cipca, in model geometric.
Miraculos, insa, s-au mai pastrat si camasi ce n-au renuntat inca la
ideea de banda peste umar si rauri pe piept, chiar daca marcati
deosebit de fin. Superb. E clar ca ciupagul s-a extins de la gat in
jos, pe aceste cutulite care si ele au trebuit sa fie construite
special pentru asta. Ca in orice stil din arta sau arhitectura,
ciupagul trebuie sa fi avut forme de inceput, mai mici. De la o
femeie la alta, ele vor fi indraznit sa-l mareasca, sa-l aiba mai
falos ca celelalte. Si clar ca s-au dus la limita, acoperind tot
pieptul. Dupa cum si unele altite de Muscel s-au extins pana spre
cot.
Ei,
si daca mai aveti chef sa cititi si despre exceptii, iata cateva:
-
camasa de Calata / Margau, din Cluj. Ea are maneca larga jos !!! in
clopot – pentru ca vine stransa, printr-un cret pe cutulite, brodat
pe deasupra, exact in zona in care se plaseaza incretul la camasa cu
altita. Are marcata lungimea manecii si manseta prin dungi late de
broderie. Si are ciupag pe piept !!! (adica de la gat in jos) ea este
surprinzator de scurta, dat fiind ca se croieste de-a latul valului
de panza, care are cca 45 cm. De ce? Pai ca sa nu fie nevoie de
imbinari la piept – cretii de la ciupag "mananca" multa
panza.
-
camasile tesute din Tara Fagarasului (Mandra, Dragus, etc) – ele
ilustreaza perfect istoria zbuciumata a locului; ele par indecise:
vor sa aiba si altita dar si peste cot si mai au si ciupag pe piept –
dar toate sunt tesute (monocrom: negru, visiniu, rosu sau albastru)
-
camasa cu pumnasi intorsi din zona Rupea, ce rezoneaza cu moda
straveche, bizantina, de peste munti, din Arges si Vrancea (si cine
stie cat de extinsa o fi fost?); era ideea de fala exprimata prin
extra-material; dar nu prin largimea manecilor, ci prin lungimea lor.
Si
apoi sa nu uitam nici de vestul extrem al Transilvaniei unde, aceeasi
idee de maneca plina de broderie, cusuta in tabla, trebuie sa fi
venit tot dinspre Banat – s-a intalnit cu umerasii ce par a fi
altite dar nu sunt, veniti din nord, dinspre nord-vest, din vestul
Europei si din negura timpului. Iar Maramuresul si Oasul au si ele
povestile lor ...
Daca
se spune despre camasile-mama ale Transilvaniei (peste umar &
peste cot & bratara) ca sunt ne-evoluate, nu o luati in nume de
rau. Inseamna, de fapt, ca-s mai arhaice. Ca s-au pastrat asa din
Epoca Bronzului, dupa cum arata statuetele de la Cirna.
Comentarii
Trimiteți un comentariu