Nu se poate lumina fara umbra si facere
de bine fara rau.
Cand s-au tiparit primele Albume cu
modele de ii, (cu sprijinul Casei Regale, al Ministrului
Invatamantului, etc), parerile romanilor au fost, ca de obicei,
impartite.
In timp ce multi laudau aceste
initiative, altii criticau. Invinuiau Albumele ca ucid creativitatea
(femeile copiaza si nu mai iscodesc modele noi), sau ca distrug
specificul regiunilor, prin imprumutul si migratia modelelor. Aceste
lucruri se intamplau deja, de cand lumea si pamantul, dar,
intr-adevar, cu alta masura iar femeile STIAU cum sa adapteze un
model imprumutat, integrandu-l in canoanele comunitatii lor. Tiparul
a accelerat aceste fenomene cu 'viteza masinii'. Acum, internetul
accelereaza procesul, cu 'viteza luminii'. E aiurea sa invinuiesti
Albumele sau arhiva de modele de pe internet. Oamenii singuri decid
cat si ce vor sa respecte si de ce. Fiecare sa mediteze la ce
inseamna "libertatea de creatie", ca suntem in 2014, in
Romania, in Europa.
In triburile de pastori nomazi din
Anatolia, acolo unde, odinioara, identitatea / apartenenta – putea
face diferenta intre viata si moarte, exuberanta tinereasca a fetelor
era considerata un posibil pericol. Ea trebuia domolita si
creativitatea exprimata in mod disciplinat. Semnele chiar se "citeau"
strict.
Iata de ce nu putem raspunde mereu la
intrebarea care apare atat de des: "de unde este iia mea"?
O camasa cusuta intr-o anume zona poate
purta, adaptat, modelul altei zone.
Raurii unei camasi de Muscel, cusuti cu
vinetiu, ajung, in timp, sa fie si altita si rauri – si pentru o
camasa din Muscel si pentru una din Gorj. Camasa din Gorj "simte"
nevoia incretului. Camasa din Muscel "simte" nevoia de
culoare. Maria Lungu poarta pe cea de Muscel la Festivalul Iei, in
2013, la Chisinau. Modelul o inspira pe Olesea Enachi si ea se pune
pe cusut. Este ca o selectie naturala. Cele mai iubite modele se
plimba pe unde nici nu gandesti, prin toata lumea.
Iar in ceea ce priveste kitsch-ul,
producatorul si consumatorul de kitsch – nimic nou.
"Traim intr-o epoca in care
obiectele taranesti, avand caracter artistic, sunt foarte cautate. De
unde pana acum 30 – 40 de ani, putini erau acei care le acordau
atentie, in ultimul timp s-a produs o reactiune in sens contrar si
arta populara a cunoscut o admiratie fara rezerva, putin indiscreta,
ca toata manifestatiile in legatura cu moda si snobismul. Si daca
neatentia si dispretul cu care erau tratate si mai inainte, au facut
ca multe lucruri demne de pastrat sa dispara, dragostea de acum nu e
mai putin vatamatoare. Ea da prilej sa se inmulteasca si raspandeasca
prin negurstori fara scrupul si amatori fara pricepere, toate acele
obiecte pseudonationale, fabricate in orase, care pun intr-o ciudat
alumina si gustul producatorului si pe al cumparatorului,
compromitand produsele autentice ale artei taranesti. ... In orice
caz, s-ar fi putut introduce oarecare ordine in haosul care domeste
acum in domeniul artei populare si s-ar fi putut face o separatie
intre ce este autentic romanesc si ce nu; intre ce este frumos
conform cu vechea traditie, demn sa traiasca mai departe si produsul
hibrid al modei, care in zilele noastre provoaca aceleasi ridicole
victime la sate ca si la orase.
Scria Domnul George Oprescu in 1922, in
cartea "Tara Noastra"
Comentarii
Trimiteți un comentariu