povestea lui Navalnic

Pentru ca am fost cuminte si am desenat cu spor, ieri am primit un cadou minunat.

Cartea cu "Hore si chiuituri din Bucovina", adunate de Simion Florea Marian, carte editata in 1911, la Viena si la Lipsca. Contemporana cu Albumul cu motive populare din Bucovina :)

Si asa am aflat care-i treaba cu "frunzele de navalnic", motiv 3 de pe plansa 11:

"Navalnic era numele unui flacau frumos, cazut din cer de frumos. Fetele, cum il vedeau, se prapadiau dupa dansul si-si faceau sama. Daca intra undeva, in vreun sat, toate cararile se incurcau pentru fetele cele frumoase si toata partea femeiasca nu-si mai tinea firea si umblau femeile buimace – bete, nu altceva. Ce sa mai vorbim!

Baietanul cel nazdravan – caci si nazdravan era galatusul cel fumos! - ajunse intr-o padure si acolo ce sa mai afle? Maica Domnului avand a trece prin locurile acelea pline de copaci si de buruieni fel de fel – isi incurca si ea drumul din pricina lui – si ori incotro s'ar fi intors, tot degeaba: trei zile si trei nopti a trebuit sa rataceasca Prea Sfanta, pana ce, intr'o buna dimineata, drept in zori, se intalneste in intunericul padurii c'o baba imbracata in camesa alba, umbland dupa buruieni de leac si fiind si ea tehuita de holteiul cel fermecator.

- Pe cine cauti, batrana a lui Dumnezeu, in zorii diminetii?
- Hei! Pe Navalnic-voinicul cel ce urseste fetele, raspunse baba, - si am sa-i fac de urat, sa nu mai incurce cararile oamenilor!

Navalnic, care pandia intr-un tufis, a iesit la lumina, gata sa iea vieata si batranei precum si Maicei Prea Curate.

Dar aceasta, cunoscandu-l indata a blagoslovit asupra-i zicand:

- Navalnic esti, navalnic sa fii!
Intre buruieni de dragoste esti, si buruiana de dragoste sa ramai!

Precum a si ramas: buruiana de dragoste, pentru leac. Caci si acum el creste in paduri pe vetre anume, stiute de babe facatoare de lumea draga. De Sf. Maria-Mare, de obiceiu, se duce vreo baba de acestea, in zori, la padure: impreuna cu ea merge tineret mult chiuind: uiu! Iu, iu, iu! Suparat nu se cade sa mearga nimeni la o asa iscodire, care cere veselie si voie buna. Duc in mana mai cu seama zahar si, pe langa altele, zice biata baba cea imbracata in curata si frumoasa camesa alba: cum navaleste lumea la zahar, asa sa navaleasca si dragostea in casa la mine! De obiceiu se chiuie mai tare, cand se da cu ochii de buruiana dragostei – adica a nazdravanului si frumosului Navalnic."

(Povestea a fost spusa de d-soara Alexandra Leontescu, din Vlasinesti-Dorohoiu.)