frunza verde de ...

"Getul era 'om de padure', dupa cum asa de just si de frumos ne-o spune Parvan insusi. ... Getii aveau un stindard cu 'balaur' (cap de lup, coada de sarpe). Imaginea tradeaza mitologia unui om de padure. ... Getul, ca om de padure, avea desigur si zeitati ale padurii. Padurea era pentru el o divinitate palpabila, magic-ocrotitoare. Getul, cand intra in padure, se simtea intrand in divinitate. Noi, romanii, mai cunoastem si astazi o 'muma a padurii', cel putin in povesti. De multe ori, memoria istorica se refugiaza in povesti. Chiar daca aceasta muma a padurii n-ar fi o ramasita arhaica – si nu vedem de ce n-ar fi - , e ingaduit totusi sa banuim in dosul unor atari figuri palpitand un strafund de mitologie si de magie a padurii, un strafund geto-trac. Calauziti de vechi motive de folclor, am fi dispusi sa mergem chiar mai departe. S-a spus nu o data ca 'frunza-verde', cuvintele runice cu care incepe cantecul, ar fi simbolul legaturii istorice ce exista intre roman si padure, protectoarea sa in vreme de bejenie, sau o amintire a vremurilor de haiducie. Noi vedem in aceasta "frunza verde" ceva mai mult, adica ecoul preistoriei. Intrezarim in dosul cuvintelor un verde arhaic, de mitologie si magie a padurii si a zeitatilor vegetale. 'Frunza-verde' are ceva dintr-o rituala invocare a stihiilor vegetale care ocrotesc viata si mai ales datatoare de viata."

a scris Lucian Blaga, in eseul "Getica", publicat in revista Saeculum, I, nr. 4, 1943

maghieran, flori, maselar, frunza de smeurica, bujor, frunza tamaitei, floricele, copacel cu crengute, fasole, garoafe, clopotei, crucite, bradanasi, frunza de navalnic, feriga, romanita, frunzele paltinului, feriga, romanita, frunzele frasinului, mugurasi, macris iepuresc, trifoes, frunza trifoiului, cimbru, gura leului, nemtisori, poame de vie, boarze, frunza macului, cicoare, frunza mirtei, frunza de capsuni, loboda, floricele macisele, cimbrisor, holbure, ochiul boului, coacaza, dedita, mazarichea, frunza visinului, cerceii domnului, brad, frunza rutei, floarea macului, pomisori, plopisori, butucasi cu bobite, tortel, bobite, soarea soarelui, floricele cu carligi, crengute, merisori, graunciori, frunza plopului, trandafirul romanesc, rezele, floricica marului, frunze in unghi, frunza urzicei, chiper in trei unghi, frunze de nalba, crengari cu graunciori, pastai, floricele de maslini, floricica dumbravnicului, in trei frunze, hribi, trifoaie inflorite, floricele de trandafiri, floricelele cimbrului, bobocei, frunze de gutai, pinisori, creanga bradului, frunzele scorusului, spicusori, flori de barbanoc, creanga molidului, floricele pe creanga, frunza stejarului, graul cucului, pintrijelul, toate vin, in variante diferite, care mai de care mai inspirat geometrizate, sa impodobeasca raurii iilor, pieptul si poalele. Insa n-au ce cauta pe altita si incret; care vorbesc cu alte semne, despre altceva. Si voi scrie despre asta in curand.

Doar ca azi am trecut prin padure si mi-am amintit: cum e sa fii copil si sa-ti petreci toata vacanta de vara in codru si prin padure si mai ales prin mlada (padure foarte tanara) de dimineata pana seara; sa cunosti toate florile, toti copacii, dupa frunze si scoarta, sa cunosti toate ciupercile bune si sa stii cum se ascund sub frunze.

Un singur lucru nu inteleg: de ce oare n-am intalnit pana acum printre atatea motive, busuiocul si pelinul, care sunt preferatele mele, alaturi de maghieran? Stie cineva? Va rog !