Ultimul val glaciar, cu calota sa de
2000 de metri grosime, nu a coborat peste paralela 50, insa gerurile
pe care le-a adus au afectat iremediabil flora, fauna, viata din
Spatiul Carpatic. Muntii nostri au oferit numeroase caverne, vai si
aplecatori in care oamenii au gasit un pic de adapost.
Infruntand frigul cumplit care trebuie
sa fi fost atunci, oamenii si-au dat seama ca singurul ajutor le vine
de la Soare. Si Focului i s-au atribuit puteri magice, fiind socotit
descendentul Soarelui. In vremea aceea, femeia conducea familia.
Toata viata gravita in jurul vetrei focului.
In timp ce alti oameni ai pesterilor au
lasat urme si desene ale animalelor cu care se luptau, oamenii din
arcul Carpatic au gandit abstract si au imaginat semne. Unui semn
i-au trebuit secole pana sa devina simbol. Semnele grafice si-au
pastrat structura si puterea de a comunica idei pe care le-au
transmis peste timp.
Oamenii din Carpati, ce au trait in
prima epoca a pietrei, au construit un sistem unic de comunicare cu
Cerul, folosind simboluri chibzuite cu grija. Ei au creat pe acelasi
orizont cultural, gandind in limitele unui scenariu comun, ce aduce,
in plus, dovezi ale continuitatii.
Cand frigul s-a mai imblanzit, ei au
coborat din munti, au populat campiile si luncile, s-au asezat in
apropierea apelor, au inceput sa practice agricultura, au domesticit
animale si au devenit sedentari.
Cucuteni, Gumelnita, Hamangia,
Petresti, Portile de Fier, Tisa, Vadastra – au inflorit, s-au
dezvoltat impreuna, au comunicat; iar unitatea lor nu a putut fi
zdruncinata.
Oamenii au fost fericiti pe atunci: au
trait in echilibru, au avut parte de belsug si au dorit sa-si exprime
recunostinta pentru tot ce-au primit de la Cer si de la Pamant.
Spre anul 3500 ien, in acest spatiu au
navalit triburi noi, agresive; au fost distruse vechile temple, iar
oamenii si-au construit un colt sacru in interiorul locuintei – ce
a preluat din atributiile templului. Sedentarii au trebuit sa renunte
la vechiul stil de viata, unealta a devenit arma, barbatul a inceput
sa conduca si ceata de aparare si ritualurile. Dar Marele Preot a
preluat doar o parte din ele; femeile si-au continuat atributiile
alaturi de el.
Femeia, fostul sef de ginta, a
respectat calendarul arhaic al datinilor si al practicilor
religioase. A mentinut cromografia, raportul intre Cer si Pamant,
respectul fata de inaintasi, practica ofrandelor, cultul Vetrei, al
Apei si al Soarelui si, bineinteles, tesutul si brodatul ritual.
Femeile au pastrat mesajele si puterile
primelor semne; le-au tesut, le-au cusut si le-au purtat.
Asa ma bucur ca am descoperit blogul dvs!
RăspundețiȘtergereChiar de curand am citit cartea The Chalice and the Blade - cu ale carei idei si intelegere sunt perfect de acord- si asa am ajuns sa imi plec si eu privirea si interesul catre vechile culturi neolitice ale Vechii Civilizatii Europene...
Abia acum am inceput si eu sa apreciez portul popular romaneasc, ia si tot ce are legatura cu vechea noastra cultura!
Abia acum pot privi si asculta cu alta inima hora!
De curand m-am hotarat sa incep si eu sa cos ii romanesti, dar cu motive cat mai vechi (asa am ajuns din nou la cultura Cucuteni si la blogul dvs!)
Va felicit si va apreciez pentru ceea ce faceti!
prostii....semne imaginate de oameni....vai vai si iar vai....oamenii au copiat din totdeauna natura....si cica sint romanesti....foarte mari prostii.....prea se aseamana cu semnele de prin peru....si din foarte multe alte locuri.....
RăspundețiȘtergere