marți, 14 aprilie 2015

camasile din inima TRANSILVANIEI


O "regateanca" obisnuita cu camasa cu altita, se va zapaci probabil ca si mine de varietatea camasilor din Transilvania.
Obisnuite sa avem altita, incret si rauri (varietatea venind din combinatia motivelor), trebuie s-o luam usor si cu rabdare, pas cu pas prin inima Transilvaniei. Si ca de obicei, ne vor incurca si mai mult toate modele si influentele care au aparut, accelerat, dupa 1918.
Camasa-mama, incretita la gat, avea broderia plasata anatomic, la incheieturi:
  • la gat: ciupag-guleras
  • peste umar: pui (elemente separate) sau varga (linie continua)
  • peste cot: pui (elemente separate) sau varga (linie continua)
  • bratara: la incheietura mainii – fie cusatura pe cutulite, fie banda aplicata deasupra
  • o linie fina subliniaza toata lungimea bratelor, de la gat la mansete
  • apoi, sunt protejate marginile, taieturile: la gura camasii si jos la maneci, la fodori (volanase), acolo unde panza se invecineaza cu dantela (cipca)
si de-aici, incep variatiuni pe aceeasi tema:

la NE, in Bistrita: a ramas varga peste cot, cel mai recent adesea cusuta cu margele; bratara cu cusatura pe cutulite si pui micuti sau cai ocolite delicate jos la fodori, dupa care, urmeaza, impresionanta, dantela
la S si SE apar, normal, influente de dincoace de munti: raurii verticali. Fireste ca ei fac sa dispara broderia de peste cot, dar ramane cea de peste umar, pe post de altita, chiar cu acelasi nume; ramane si bratara si cipca de la fodori.
la SV: padurencele au purtat si ele camasa-mama dar au acceptat influenta dinspre Banat, prin Hateg: maneca in tabla. Pe camasile stravechi de Banat (de secol 19) ati vazut 4 romburi mari pe maneci, cusute cu negru, independente. Apoi ele s-au tot imbogatit si au aparut si alte elemente in jurul lor, care le-au incadrat pana s-a ajuns la un dreptunghi plin de broderie. S-au schimbat si culorile: a aparut visiniu, violet si rosu sau alb de matase. Ei, aceeasi idee s-a dezvoltat si spre nord si asa am ajuns sa cunoastem acum camasile padurencelor: cu maneca toata umpluta de broderie. Totusi, priviti cu atentie, ca veti gasi inca romburile mari, care au stat la baza compozitiei. Broderia s-a tot extins pe tot ce a fost vizibil de sub bundita. Puii de la gura camasii s-au dublat si au ajuns sa acopere practic tot pieptul. O chestiune de fala si de moda mai noua.
Spre NV: ei, aici ciupagul a inflorit pur si simplu. Si la noi, la sud, femeile au cusut pe cutulitele formate prin incretirea la gat. Cusaturi micute, independente, cel mai adesea X si O alternate. Aceasta tehnica de lucru se foloseste si la cretisorii de la maneca (atunci cand bratara nu vine deasupra, aplicata). Deci nu tehnica de cusut e noutatea. Ci o idee prinsa din zbor si transformata in element identitar. Sasii aveau in portul lor un anume element de croi ce marca zona de la gat la piept – iar romancele au preluat ideea, apoi au transformat-o radical intr-un alt element de fala, de data asta specific romanesc. S-a pastrat, normal, ciupagul-guleras, broderia peste cot, bratara si fodorii cu cipca, in model geometric. Miraculos, insa, s-au mai pastrat si camasi ce n-au renuntat inca la ideea de banda peste umar si rauri pe piept, chiar daca marcati deosebit de fin. Superb. E clar ca ciupagul s-a extins de la gat in jos, pe aceste cutulite care si ele au trebuit sa fie construite special pentru asta. Ca in orice stil din arta sau arhitectura, ciupagul trebuie sa fi avut forme de inceput, mai mici. De la o femeie la alta, ele vor fi indraznit sa-l mareasca, sa-l aiba mai falos ca celelalte. Si clar ca s-au dus la limita, acoperind tot pieptul. Dupa cum si unele altite de Muscel s-au extins pana spre cot.

Ei, si daca mai aveti chef sa cititi si despre exceptii, iata cateva:
- camasa de Calata / Margau, din Cluj. Ea are maneca larga jos !!! in clopot – pentru ca vine stransa, printr-un cret pe cutulite, brodat pe deasupra, exact in zona in care se plaseaza incretul la camasa cu altita. Are marcata lungimea manecii si manseta prin dungi late de broderie. Si are ciupag pe piept !!! (adica de la gat in jos) ea este surprinzator de scurta, dat fiind ca se croieste de-a latul valului de panza, care are cca 45 cm. De ce? Pai ca sa nu fie nevoie de imbinari la piept – cretii de la ciupag "mananca" multa panza.
- camasile tesute din Tara Fagarasului (Mandra, Dragus, etc) – ele ilustreaza perfect istoria zbuciumata a locului; ele par indecise: vor sa aiba si altita dar si peste cot si mai au si ciupag pe piept – dar toate sunt tesute (monocrom: negru, visiniu, rosu sau albastru)
- camasa cu pumnasi intorsi din zona Rupea, ce rezoneaza cu moda straveche, bizantina, de peste munti, din Arges si Vrancea (si cine stie cat de extinsa o fi fost?); era ideea de fala exprimata prin extra-material; dar nu prin largimea manecilor, ci prin lungimea lor.

Si apoi sa nu uitam nici de vestul extrem al Transilvaniei unde, aceeasi idee de maneca plina de broderie, cusuta in tabla, trebuie sa fi venit tot dinspre Banat – s-a intalnit cu umerasii ce par a fi altite dar nu sunt, veniti din nord, dinspre nord-vest, din vestul Europei si din negura timpului. Iar Maramuresul si Oasul au si ele povestile lor ...


Daca se spune despre camasile-mama ale Transilvaniei (peste umar & peste cot & bratara) ca sunt ne-evoluate, nu o luati in nume de rau. Inseamna, de fapt, ca-s mai arhaice. Ca s-au pastrat asa din Epoca Bronzului, dupa cum arata statuetele de la Cirna.